Fractura de femur este una dintre cele mai severe leziuni osoase, cu un impact major asupra mobilității și independenței funcționale. Fiind cel mai lung și mai rezistent os al corpului uman, femurul necesită un timp îndelungat de vindecare și o recuperare atent ghidată.
Kinetoterapia are un rol esențial în recăpătarea forței musculare, a mobilității articulare și a mersului normal.
Acest articol își propune să ofere o imagine clară asupra procesului de recuperare și a exercițiilor cheie ce sprijină întoarcerea pacientului la o viață activă.
Fractura de femur reprezintă o întrerupere a continuității structurii osoase a femurului, cauzată de obicei de traumatisme majore (accidente rutiere, căderi de la înălțime) sau, la vârstnici, de fragilizarea osoasă prin osteoporoză.
Fracturile pot fi localizate în mai multe zone ale femurului: cap femural, col femural, diafiză sau extremitatea distală.
Semne și simptome
Semnele clinice ale unei fracturi de femur includ:
⁃Durere intensă la nivelul coapsei sau șoldului
⁃Incapacitatea de a suporta greutatea pe piciorul afectat
⁃Deformare vizibilă a membrului
⁃Umflături și echimoze locale
⁃Scăderea sau lipsa mobilității în articulația șoldului sau a genunchiului
⁃Eventual, scurtarea membrului afectat
În cazul fracturilor deschise, există și risc de infecție, necesitând tratament de urgență.
Vă voi prezenta în continuare câteva exerciții recomandate în recuperarea după fractura de femur.
Recuperarea se desfășoară în mai multe etape și presupune exerciții adaptate gradului de vindecare și capacităților pacientului. Este vital ca toate exercițiile să fie efectuate sub supravegherea unui kinetoterapeut.
Faza 1: Imediat postoperator (0-6 săptămâni)
Obiective: Prevenirea complicațiilor (tromboze, atrofii musculare), menținerea circulației sanguine și a mobilității.
Exerciții izometrice:
⁃Contracții izometrice ale cvadricepsului (strângerea mușchilor coapsei fără mișcarea genunchiului).
⁃Contracții ale fesierilor (încordarea și relaxarea mușchilor fesieri).
⁃Mobilizare articulară pasivă și activă asistată:
⁃Mișcări ușoare de flexie și extensie a gleznei și genunchiului (în limita durerii).
Exerciții de respirație:
⁃Tehnici de respirație profundă pentru prevenirea complicațiilor pulmonare.
Faza 2: Consolidare osoasă (6-12 săptămâni)
Obiective: Creșterea progresivă a mobilității și inițierea încărcării parțiale pe membrul afectat.
Exerciții de mobilitate articulară:
⁃Flexia genunchiului și șoldului la marginea patului.
⁃Abducție și adducție controlată a membrului inferior.
Întărirea musculaturii:
⁃Ridicări de membru inferior întins cu sprijin controlat.
⁃Exerciții de stabilizare pelvină (menținerea pelvisului drept în timp ce miști picioarele).
Reeducarea mersului:
⁃Inițial cu cadru sau cârje, trecând treptat la sprijin parțial și apoi total, sub îndrumarea specialistului.
Faza 3: Redobândirea funcției (12 săptămâni – 6 luni)
Obiective: Restaurarea forței musculare, a echilibrului și coordonării.
Exerciții cu rezistență
⁃Genuflexiuni parțiale sprijinite.
⁃Exerciții cu bandă elastică pentru cvadriceps și hamstring.
Propriocepție și echilibru:
⁃Stând pe un picior (pe suprafață stabilă și apoi instabilă).
⁃Mers în linie dreaptă și mers pe vârfuri.
Exerciții funcționale:
⁃Urcatul și coborâtul treptelor.
⁃Activități de viață zilnică simulate (ex. ridicarea de obiecte de pe jos, mers în pantă).
Faza 4: Reîntoarcerea la activități normale (după 6 luni)
Obiective: Recuperarea completă a forței și rezistenței, reluarea activităților cotidiene sau sportive.
Antrenamente complexe:
⁃Alergare ușoară (dacă este permisă de medic).
⁃Exerciții pliometrice (sărituri) pentru sportivi.
Stretching:
⁃ Stretching global activ pentru șold, genunchi și gleznă.
Importanta fizioterapiei în recuperarea după fractură de femur
Fizioterapia joacă un rol vital în fiecare etapă a recuperării după o fractură de femur. Prin metodele sale specifice, fizioterapia:
– Reduce durerea și inflamația: Utilizarea terapiilor fizice precum electroterapia (TENS), terapia cu ultrasunete sau crioterapia ajută la controlul durerii și la reducerea inflamației locale.
– Previne complicațiile secundare: Stimularea circulației sanguine prin proceduri fizioterapeutice previne riscul formării cheagurilor de sânge (tromboză venoasă profundă) și reduce edemul.
– Grăbește vindecarea osoasă și tisulară: Anumite metode fizioterapeutice, cum ar fi laserterapia sau terapia cu unde scurte, pot stimula procesele naturale de regenerare a țesuturilor.
– Îmbunătățește mobilitatea și flexibilitatea: Prin aplicarea corectă a tehnicilor de mobilizare articulară și stretching asistat, fizioterapia contribuie la recăpătarea mobilității articulațiilor afectate.
– Optimizează răspunsul la kinetoterapie: Prin pregătirea țesuturilor (încălzirea și relaxarea musculară), fizioterapia facilitează o execuție mai eficientă a exercițiilor de kinetoterapie.
– Sprijină reintegrarea funcțională: Prin îmbunătățirea tonusului muscular și a coordonării neuromusculare, fizioterapia ajută pacientul să revină mai rapid la activitățile zilnice și profesionale.
Concluzie
Recuperarea după o fractură de femur este un proces complex, care necesită perseverență, răbdare și implicarea unei echipe multidisciplinare formate din medic, kinetoterapeut și, uneori, psiholog. Prin respectarea programului de exerciții și a indicațiilor specialiștilor, pacienții pot atinge o recuperare funcțională optimă și își pot recăpăta independența în viața de zi cu zi.
Dar și integrarea fizioterapiei într-un program de recuperare bine structurat este esențială pentru obținerea celor mai bune rezultate, reducerea timpului de vindecare și prevenirea sechelelor pe termen lung.
Așadar în cadrul cabinetlui nostru dispuneți atât de kinetoterapeuți / fizioterapeuți foarte bine pregatiți cât și medic pentru observarea continuă a evoluției dar și psihoterapeut pentru o recuperare completă.